ISUS - PÂINEA VIEȚII
Înmulțirea pâinilor
(Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; Lc 9,10-17)
Capitolul 6
19 Când au ajuns la douăzeci și cinci - treizeci de stadii
d, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de barcă. I-a cuprins frica,
Învierea lui Lazăr
Capitolul 11
18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii
c.
Note de subsol
d Un stadion = 185 m. Deci erau cam la 5-6 km, în mijlocul lacului.
c Construit pe ruinele vechii cetăţi Rakat (Ios 19,35), în anul 29 d.C., de către Irod Antipa, oraşul poartă numele împăratului Tiberiu. Era locuit de păgâni, de aceea Isus l-a evitat.
Este o transcriere literală a exclamaţiei israeliţilor în pustiu, la vederea hranei date de Domnul (Ex 16,4-15): man-hu = ce este aceasta?
Deşi termenul grec este la neutru singular, dând o mai puternică forţă colectivă, ca şi la începutul v. 37, în acest context, multe traduceri folosesc o formă personală. Altfel, textul ar suna: să nu se piardă nimic din ceea ce mi-a dat de la el.
Este una dintre marile sărbători ale evreilor. Se celebra toamna, timp de o săptămână, în perioada septembrie-octombrie (15-22 tishri). Caracteristica sărbătorii este construirea unor corturi (colibe din ramuri de palmier) în care locuiesc evreii pe tot timpul sărbătorii, în amintirea trecerii strămoşilor prin pustiu. Coincidea cu sărbătoarea recoltei de toamnă.
Vezi n. k de la Mt 12,46.
Leviţii erau împărţiţi în două clase: 1) leviţii de la templu, care activau în interior şi numai în momente de pericol ieşeau în afară; 2) gărzile sau forţele de ordine ale Sinedriului, folosite pentru menţinerea ordinii publice în Ierusalim şi în regiunile învecinate.
Textul grec permite două forme de traducere, cu semnificaţii diferite: 1) "37 Celui care îi este sete să vină la mine şi să bea. 38 Cine crede în mine, după cum spune Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pieptul lui". În acest caz, accentul este antropologic-ecleziologic, adică apa vie este dar pentru cel care crede şi se revarsă şi asupra celorlalţi; 2) Forma aleasă de noi, cu semnificaţie cristologică, adică apa vie ţâşneşte din coasta lui Cristos (cf. In 19,34), este cea mai atestată în tradiţia patristică şi preferată de majoritatea traducerilor moderne.
Existau unele tradiţii, atestate în Mishna, ca, în ultima zi a sărbătorii Corturilor, să se scoată apă cu un urcior de aur din piscina Siloe şi să se verse la baza altarului. Profetul Zaharia vorbeşte despre un "izvor ce ţâşneşte" pentru casa lui David şi pentru locuitorii din Ierusalim (Zah 13,1; 14,8), iar celor care participau la sărbătoare le era garantată ploaia (Zah 14,16-19).
Multe manuscrise şi traduceri vechi omit fragmentul 7,53-8,11. Unele manuscrise includ fragmentul în alte locuri: după In 21,24 sau după Lc 21,38.
Unele manuscrise adaugă: păcatele fiecăruia dintre ei.
Unele manuscrise adaugă: şi, nevăzând pe nimeni în afară de femeie, i-a spus...
O serie de manuscrise adaugă: cei care te acuză.
Câteva manuscrise omit: Tatăl.
În unele manuscrise găsim doar: este sclav.
În loc de: aţi auzit, unele manuscrise au: aţi văzut.
Multe manuscrise omit: vostru.
În unele manuscrise apare: Dacă aţi fi..., aţi face...
În VT, este cunoscută expresia fii ai desfrânării, desemnând copiii născuţi de prostituata Gomer, soţia lui Osea, ca semn al infidelităţii Israelului faţă de Dumnezeu (Os 1,2; 2,6). Această metaforă a desfrânării, care desemnează violarea alianţei dintre Dumnezeu şi Israel, este reluată de Ieremia (2,20-21; 3,1-5) şi Ezechiel (16,23).
Unele manuscrise omit: părintele nostru.
În loc de: nostru, unele manuscrise au: vostru.
Multe manuscrise adaugă: şi, trecând prin mijlocul lor, s-a dus.
Unele manuscrise încearcă să rezolve dificultatea textului, schimbând astfel: Eu trebuie să săvârşesc. Deşi neclară, forma la plural este cea mai probabilă.
Această tină făcută din pământ şi salivă nu este un leac sau un rit magic, ci are o valoare simbolică. De altfel, orbul se vindecă abia după ce îndeplineşte porunca lui Isus de a se spăla în piscina Siloe.
Piscina Siloe aduna apa izvorului Ghihon printr-un tunel lung de 544 m, săpat în stâncă de regele Ezechia, în sec. al VIII-lea î.C. (2Rg 20,20). Zidul piscinei a fost construit de Şalum (Neh 3,15). În ebraică, numele vine de la Shiloah, ceea ce înseamnă "trimisul", aşa cum notează şi Ioan.
Lit.: are vârsta. Expresia corespondentă în ebraică înseamnă: "are vârsta majoratului". În practica ebraică, un copil devenea major la 12 ani, vârstă la care trebuia să cunoască toată Legea şi să dea un examen din ea în faţa comunităţii. După aceasta, era proclamat "fiu al Legii", având toate drepturile şi obligaţiile unui evreu.
Legislaţia referitoare la excomunicare prevedea, pe vremea aceea, următoarele cazuri: 1) nezifah - excomunicarea de o săptămână, pentru o abatere uşoară; 2) nidduy - excomunicare pe 30 de zile, dar, în acest timp, era permisă participarea la unele adunări; 3) herem - excomunicarea solemnă impusă de autorităţile iudaice, care îl excludea pe cineva din Israel pentru totdeauna.
Este o formulă folosită pentru a constrânge pe cineva să dea o mărturie adevărată, în special când trebuia să recunoască o vină (1Sam 6,5; Ios 7,19). Sensul este: "Jură înaintea lui Dumnezeu că vei spune adevărul şi numai adevărul!"
Termenul grec thyra poate fi tradus atât "uşă", cât şi "poartă"; în context, "poartă" pare mai potrivit.
Multe manuscrise omit: înainte de mine.
Multe manuscrise au: îşi pune viaţa. De altfel, expresia aceasta este tipică lui Ioan.
Lit.: îmi pun viaţa.
Termenul ebraic hanukkah înseamnă "dedicare", "consacrare" şi a fost tradus în greacă cu sensul de "înnoire". La această sărbătoare se comemorează purificarea templului şi consacrarea altarului în anul 164 î.C. de către Iuda Macabeul, după ce fuseseră profanate de armatele lui Antioh al IV-lea Epifanul (1Mac 4,41-61; 2Mac 1,9). Se celebrează timp de 8 zile, pe la mijlocul lui decembrie. Se mai numeşte sărbătoarea Luminilor pentru că fiecare familie aprinde candelabrul special cu 9 braţe (menorah) şi îl pune la fereastră.
Curtea exterioară a templului era înconjurată de colonade acoperite, deschise spre interior. Se crede că porticul lui Solomon era pe partea de est.
Lit.: Până când ne scoţi sufletul?
Textul grec este corupt. Varianta cea mai frecventă în manuscrise este următoarea: Ceea ce mi-a dat Tatăl meu este mai mare decât orice... Am ales o variantă mai clară, suficient de bine atestată.
Unele manuscrise omit: meu; câteva omit: Tatălui meu.
Faptul că iudeii au fost şocaţi de declaraţia lui Isus arată clar că ei au înţeles, într-adevăr, sensul cuvintelor: "una" înseamnă că Isus este Dumnezeu ca şi Tatăl, iar verbul la plural: "suntem" înseamnă distincţia de persoane.
În unele manuscrise este adăugat: meu.
Unele manuscrise au: să credeţi în loc de: să recunoaşteţi.
În ebraică, Lazar înseamnă "Dumnezeu ajută", fiind forma prescurtată de la Eleazar.
În aramaică, Marta înseamnă "stăpână".
Aproximativ 3 km.